Cererea

Cererea

Astăzi, ca și în alte zile, regăsesc încă din prima clipă a dimineții, glasuri gângurite si cuvinte articulate ce exprimă într-un ton mai armonios sau autoritar – cererea.

În toi de dimineață, mamele, înainte să fie apreciate, iubite sau pur și simplu privite, sunt agățate stânga, dreapta de cereri nesfârșite.
Există unele și fără glas, bucătăria strigă plină de nevoi, coșul de rufe zbiară a mirosuri inconfundabile, iar eu…?
Eu mă asemăn la fel cu ceea ce mă înconjoară, și anume, caut să cer de la Dumnezeu uneori imposibilul, alteori mofturi și rareori prezența Lui.

În ultima vreme, am primit această mustrare din partea Duhului.
Uneori orbiți de nevoi ce (nu) necesită amânare (în opinia noastră), aducem cereri după cereri în rugăciunile noastre.
Iar astăzi Duhul Sfânt m-a învățat o lecție pe propria piele.
E nevoie doar să ne deschidem ochii și urechile ca să putem auzi și vedea ce vrea El să ne vorbească prin tot firescul care ne înconjoară.

Atât de simplu ne vorbește. Să luăm ca mărturie exact viața noastră, exemplul personal și trăirea.

În această dimineață, după timpul de închinare, am reintrat în casă.
De mult am înțeles că fără să mă întâlnesc cu Creatorul nu am ce căuta la alte întâlniri (implicit familia).
Că nu există să biruiești firea în puterea omenească, fără să te umpli de Hristos prima dată și să bei paharul umilinței.

Revenind, primii pași în mica mea grădină numită casă, m-au întâmpinat cu cereri.
Vreau să vi le descriu fiindcă le voi folosi ca o antiteză personală.
⁃ Mami, te-am strigat! M-am trezit și nu erai acolo.
⁃ Gângureli dulci ( âââ ) se aud din camera alăturată.
⁃ Bella, am nevoie de un prosop! Și vezi că s-au trezit copilașii.

Știu că toată armata din casă mă iubește în acest fel, arătându-și cumva dependența lor față de mine.
Însă e greu să deslușești mereu mesajul de dincolo de cerere.
Uneori simți că pur și simplu ai vrea doar să fii nu să și faci.

(O paranteză ca să vă conving că este imperios necesar să stai de vorbă cu Domnul încă din primul moment al începerii vieții, care m-a condus în atelier și a lăsat pe Duhul cu mine ca să mă călăuzească, astfel că, pe durata întregii zile, am experimentat vocea Lui)

În aceste ecouri vesele, morocănoase, nerăbdătoare, Duhul Sfânt îmi vorbea deslușit.
Ei bine, Bella, uite, tot ce simți acum este normal.
La fel este și cu acele rugăciuni de tip cerere pe care te-am învățat că nu e necesar să le vociferezi zilnic pierzând esența închinării.

Mă aplec după prosopul așteptat. Și aud acest glas.
Da, uneori sunt căutat doar pentru a asculta cererea.
Și, scumpa mea fiică, nu e problemă să ceri, să dorești ceva de la Mine, să îți pui încrederea în mod dependent de Mine și să înțelegi că, da, Eu pot da.

Însă tristețea din spatele cererii nu e frumusețea dependenței, ci faptul că se vrea doar atât de la Mine, și anume împlinirea dorinței.

În multe momente din viața mea am înțeles această rugăciune a cererii ca fiind un moment sensibil ce trebuie adus Domnului cu mulțumire si teamă.
Că este nevoie să avem cereri după si în voia Lui.

Însă, ca și astăzi, nu am înțeles niciodată acest lucru.

Este greșit să depinzi de Hristos? Nu.

Dar este greșit să te raportezi la El ca și cum doar atât este pentru tine.

Contează atât de mult ca cererea sa fie însoțită de mulțumire și de umilință.
Să te simți un nimic când o vociferezi, să ramâi în împlinire când moftul tău nu e îndeplinit.

El știe că avem trebuință de ele.

Eu știu că iubiții casei mele au nevoie de mine, de aceea mâna mea întinsă va fi acolo gata să răspundă nevoilor lor.
Știu care sunt ele și o să îndeplinesc acele nevoi pe care ei nu reușesc sa le priceapă.

Nevoia de dulce excesiv – „Mami, vreau aia și cealaltă” – va fi mereu cu limită, altfel mi-aș îmbolnăvi copiii
Răzvrătirile vor avea consecințe fiindcă asta înseamnă că nu îmi iubesc copilul și îl las să se nenorocească în nebunie.
Voi dori și din partea soțului meu o împărțire a treburilor casnice.
Adică cât de greu poate fi să îți iei singur lucrurile de care ai nevoie? (râd cu poftă acum… încep tot mai mult să semăn cu Liviuț)

Ei, da, lecția cererii îmi va rămâne mereu în suflet. Și, mulțumesc Tată, că m-ai învățat cum să mă raportez la ea.
Tu ești deja aici, cunoști nevoia.
Știi ce gândesc înainte sa scot cuvintele pe gură.
Știi de ce-am trebuință. Tu cunoști totul.
De ce să pierd lauda în schimbul cererii?
De ce să am liste interminabile de cumpărături cerești și să pierd revelația Duhului?
De ce să nu te vreau doar pe Tine? Și să am totul.

„Căutați mai întâi (important acest cuvânt, schimbă totul!) Împărăția și toate (mă auziți? toate!!!) celelalte lucruri vi se vor da (cum?) pe deasupra!!!”
Adică ce?
Adică căutând Împărăția deja primești și experimentezi ceva ce nu puterezește, însa mai primești ceva pe deasupra?
Adică vorbim aici despre operația de înmulțire (totul e x2).

Gândiți-vă, căutând Împărăția, găsim revelația, îl găsim pe Hristos și deja am primit suficient și totul.
Însă există și acest pe deasupra…
Pe deasupra tuturor acestor lucruri împărățești (roadele Duhului, slujirea, darul, iubirea etc) primim pe deasupra și alte mofturi…

Iar eu vă las mai jos aceste versuri dintr-o cântare ce mi-a marcat existența în relația mea cu Domnul, o cânt fără exagerare zilnic.

Vă las mai jos versurile ei și link-ul.

  1. O vorbă să îmi spui
    Știu că ai putea.
    La un cuvânt de-al Tău
    Planul s-ar schimba.
    Dar dacă cerul tace
    Față de durerea mea,
    În tăcere ‘nalț ruga:

R: Să vreau Vindecătorul,
Nu vindecarea.
Să vreau Salvatorul
Mai mult ca salvarea.
Să vreau Dătătorul
Mai mult decât ce mi-ar da.
Să Te vreau pe Tine, Isus,
Și nu altceva!

  1. Mai bine decât toți
    Tu-mi știi inima,
    Și știi ce mult aștept
    Vindecarea Ta.
    Răspuns la rugăciuni
    Chiar de nu-mi vei da acum,
    La Tine îmi înalț ruga:

C: În deznădejde,
Când am fost încercat,
Tot ce-am căutat
La cruce-am aflat.
Vindecarea la care am tânjit
Are un nume: Isus răstignit!

Mă provoc azi să spun atât:

Să te vreau pe Tine Isus și nu altceva!