Gânduri din izolare

Un singur cuvântℯ𝓊𝒸𝒽𝒶𝓇𝒾𝓈𝓉ℯℴ

Azi, mai mult ca niciodată, descopăr o împlinire ce există în viața mea de ceva timp. Și acum am un „rezervor de timp” ca să celebrez această cale a împlinirii.

Iubesc fiecare moment ce aduce pe chipurile noastre Cerul. Da, cerul exista pe pământ.

Știți unde?
În fiecare dintre noi.

„Nu se va zice: «uite-o aici, uite-o acolo!»
Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“ (Luca 17:21).

Și, cumva, în aceste zile de izolare, se reflectă mai mult ca niciodată în familia mea.
Am brăzdat cu lacrimi altarul în aceste zile.
Cu o dorință imensă să fim una.
Una în Isus.

Nu vorbesc despre momentele din familia mea, e intim, e foarte personal și consider că noi încă suntem într-un proces de creștere. Deci nu vin cu sfaturi pentru cei căsătoriți.
Eu însumi le caut, le descopăr.
Nici nu știți cât trebuie să învăț, cat trebuie să zidesc, cât de mult dărâm câteodată.

Dar iubesc.

Și pentru că iubesc, știu și cred că vom reflecta dincolo de ziduri imaginea lui Hristos.
Izolarea ne-a adus mai aproape de acest tablou.
E pentru noi ca să ne întregim familia.
Și unde altundeva să învățăm să fim uniți decât la altar, îngenunchiați, smeriți…

Eu iubesc tot mai mult izolarea sufletească și cea fizică, o privesc ca pe un dar.
Ca și acum, niciodată nu am simțit că sunt cu adevărat într-un atelier…
E aici prezent Olarul, în casa mea.
Și cred că și la voi.
Ieșim de aici, lumini…
Ieșim dăltuiți.
Da, vom ieși să fim reflexii clare ale Împărăției…

eucharisteo