A ce miroși, mamă ?

A ce miroși, mamă?

A iubire.
Copiluța asta mereu îmi testează mirosul. Întotdeauna crede că am mâncat ciocolată.
Ciocolată…
Îmi amintesc de mine, o împătimită adevărată după un colț din orice. Din ceva dulce.
Mama a fost și este un justițiar drept și fără seamăn al dulciurilor. Întotdeauna ascunse, limitate. Eu nu eram curioasă foarte tare să le caut, nici nu le găseam chiar dacă aveam dorința. Însă fratele meu întotdeauna le descoperea.

Acum am devenit și eu ca mamă. Ascund dulciuri. Resemnată fiind de propriile mele afirmații spuse cu glas tare în adolescență („Eu niciodată nu am să fac ca și mama!”). Iată-mă, azi, învinsă de propriile declarații.

Alexandra e un tip de copil ce simte tot. E foarte atentă la expresiile pe care le am. Dovadă că m-a văzut și analizat pe toate părțile și mi-a absorbit toate stările. Noi doua avem ceva al nostru.
Când a venit ea pe lume, eu atunci mă descopeream. Ne-am cunoscut amândouă cu bune și rele.
Ne-am născut deodată. Noi două

Mă bucur azi de o zi plină. Am slujit casa. Indiferent de ce ar zice mama acum despre mine. Simt că sunt plină de o încântare. Da, seamăn tot mai mult cu mama.

Am frământat pentru prima dată în aceste zile aluat. Am avut emoții, dar și entuziasm. M-am bucurat de proces și nu mi-am făcut griji deloc de rezultat. În alte dați nu încercam lucruri noi fiindcă eram mereu îngrijorată de rezultatul eșuat. Acum însă sunt alta persoană… Ce mai contează ce și cum iese dacă te-ai bucurat în momentul în care ai încercat să faci lucruri noi?

O zi plină de făină, bucurie și extaz.
Iubesc să prind contur. Azi am fost o altfel de femeie