Cine sunt ?

Cine sunt?

Știi cine sunt? Nici eu câteodată.
Și ce hazliu îmi pare atunci când aud pe alții cum emit păreri despre mine.
Incerte, desigur, „forme fără fond”.
Și totuși le place. Le place prăjitura.
Cum zice în Proverbe: „bârfele alunecă ca prăjiturile”.
Revenind.
Cine sunt? Sunt mult pentru mine și pentru ai mei. Nici pentru ei nu sunt câteodată. De neînțeles cum alții, ciudat, „mă cunosc” doar văzându-mă o dată. Și totuși ei cred că mă cunosc.

Vreau să afli, dacă tot crezi că știi.
Că stau departe. Un alt univers paralel îmi definește ființa. Mereu gândesc, parcă trăiesc într-o bulă, visez mult. Și ziua, și noaptea. 

Sunt transparentă și sinceră, vulnerabilă și sensibilă. Toate dintr-un foc pot fi defecte. Păstrez mult în mine, deși pare că dau totul…
Dau pasiune în toate… uneori se vede, alteori deloc.
Sunt mică, elevă mi-ai putea spune…
Multe virtuți mi se par munți.


Cine sunt?
El știe.


De aceea cred mereu că forma mea adevărată e țesută din pământ, un lut firesc, cu chip de Dumnezeu. El o cunoaște. A pus ceva ce numai El poate. A pus o fărâmă de Cer, un dor după divinitate, o împărăție ce bate în noi, un dor imens după Eden, un dor de Dumnezeu.
A pus împărăția „la o clipeală de ochi”. În veci o vom simți, dar până atunci ea luminează, uneori stinsă de fire și pământ, prin daruri, prin închinare, prin noi lutul… blestemat de păcat, răscumpărat de har…


Cine sunt voi știi cu adevărat odată. 

Când voi fi acolo, inundată de Cer, de soare, de un trup nou…