Jurnal de suflet, New Posts

Sunt doar un copil …

Sunt doar un copil…

Titlul este sugestiv, însă vă previn, vorbesc despre mine, iar cuvintele de mai jos reprezintă o stare și, de asemenea, o mărturisire personală.

Ați întâlnit situații în care să vă auziți spunând: „sunt doar un copil”?

Eu da. Și foarte des, dar și foarte intim, personal. Nu comunicam acest mic secret al meu decât unei singure persoane.

Ei, ce credeți? Mi s-a întâmplat chiar și acum, când sunt un copil mai mare cu un copil al meu.

Mă privesc în oglindă și văd că sunt o persoană tânără. Să vă zic drept, am și acnee ca și adolescenții, am nervi în perioada sensibilă a menstruației, mă confrunt cu situații în care ba vorbesc prea mult și mă distrez râzând prea tare, ba pun la suflet totul și plâng prea mult.

Un soi de neechilibru specific adolescentin. Și totuși, eu, de regulă, mă consider o persoană echilibrată, corectă, înțelegătoare, calculată.

Cred că m-am înșelat de multe ori în privința mea. Tind să mă persecut prea tare și am mari probleme de încredere. Nu e așa că totul sună ca o descriere a perioadei pubertății? Iar când mă gândesc că am trecut prin multe etape deja, îmi spun că ar fi trebuit să am un alt statut și să fiu mult mai matură. Credeți sau nu, chiar sunt.

Însă am momente în care o iau razna, mai mult sau mai puțin emoțional, firesc, când mă surprind pe mine însămi și spun cu voce tare: „sunt doar un copil…”.

Să vă mai dezvălui un aspect al firii mele, fiindcă deja fac un jurnal din tot ce am scris aici. Mi se întâmplă să exclam fraza de mai sus în momente de oameni mari, mai grele, când apare acea sperietoare de ciori numita „decizie”, „alegeri” sau „eșec”. Sunt mai multe de fapt și au menirea să alunge ciorile maturizării.

Cu greu trec peste eșec, iar alegerile și deciziile sunt așa de importante în viața adulților fiindcă acum sunt luate în serios. Acum te definesc total, au consecințe colaterale și efecte pe termen lung.

Prima mea decizie grea, de om mare, pe care am simțit-o într-un mod deosebit, a venit în  momentul aflării că sunt însărcinată, când urma să decid ginecologul care mă va consulta și, de altfel, tot ce implica această perioadă ce avea să mă schimbe radical și complet.

19 ani și un embrion! Iar eu trebuia să decid un lucru mai mare decat mine.

Am simțit o greutate pe umerii mei, era cioara maturizării… speriată!

A fost dificil pentru că a fost prima dată, fiindcă eram neexperimentată și în acea zi s-a deschis ușa spre mine, spre dezvoltarea personală ce avea să înceapă de la un făt în burta unei mame.

De ce scriu toate acestea? Evident, am dat din nou peste aceste ciori negre și aș vrea să le sperii să plece. Însă, ca om mare, trebuie să mă obișnuiesc cu ele.

Da, am zis ceva astăzi în baie, privindu-mă în oglindă, ceva ce nu am mai zis de mult timp: „sunt doar un copil…”.

Poate îmi lipsesc și momentele în care fugeam la prietena mea acasă și descărcam sacii de moara acolo… Pentru mine cel mai bun prieten a deschis de fapt o casă în care am gasit un sfat, o tăcere, un zâmbet și un „life must go on”.

Să știți că mi-a zis odată: „Bella, nu mai ești un copil, nu mai poți folosi asta ca pe o scuză. Ai crescut!”

Am crescut în ani, în experiență și uite că uneori revin de unde am plecat…

Vreți să vă zic ceva? Poate am rămas eu blocată în timp. Dar nu e greșit să accepți că ești vulnerabil, uneori slab și copleșit.

Vorbind cu cineva săptămâna ce a trecut, mi-a descoperit un lucru despre mine, și anume că eu nu las să se vadă vulnerabilitatea mea. Ciudat, fiindcă sunt o persoană transparentă și mă puteți citi încă de la expresia feței. Și, totuși, nu las să se vadă vulnerabilitatea.

Mi-e greu să accept asta. Dar, e adevărat, vreau să știe cei din jurul meu că sunt puternică, rezistentă, că fac fața și țin piept la tot ce vine.

Da, sunt o persoană puternică. Însă uneori trebuie să lași garda jos și să spui: „sunt doar un copil”. Nu ca pe o scuză, ci ca pe un element al vulnerabilității. Acest punct este o oportunitate de creștere, de cunoașterea sinelui. De aici înveți să îți controlezi limitele și te ajuți să mergi mai departe, acceptând că nu poți controla totul.

Ce frumos este să vorbești și să scrii despre aceste lucruri și, știu, e plin de teorii, iar mai greu e să practici în mod real ceea ce îți propui.

Dar uite că vine și planul meu pe acest an și vă zic așa: am decis să deschid ușa vulnerabilității, să mă dezvolt, să accept eșecul, să cântăresc deciziile și să nu mă pripesc în alegeri.

Lumea oamenilor mari poate fi și colorată, dacă ne facem „ca niște copilași” spunând „Au, mă doare!”, „Am nevoie de ajutor” și recunoscându-ne neputința.

Copiii o recunosc. Noi de ce nu am putea? Fiindcă există și pentru această lume un părinte ce este gata să ajute: Isus.

Dacă nu aveți deja o părere formată despre mine sau nu mă cunoașteți atât de profund, here it is, o pagină de jurnal, un monolog revelator sau o dezamăgire cruntă a ceea ce reprezintă numele meu…

Sau poate că nu. Poate așa înteleg doar eu, iar voi veți zâmbi și vă veți regăsi în cuvintele mele. M-aș bucura să împărtășim aceleași sentimente și experiențe și poate să îmi scrieți în ce circumstanțe ați recunoscut și voi că „sunteti doar un copil…”

Vă îmbrățișez cu drag!


5 thoughts on “Sunt doar un copil …

  1. Wow😍foarte bine spus. Mamica tanara sunt si eu si ma regasesc in ce ai scris tu. Gandurile si starile mele sut transcrise perfect in postarea ta. ❤️

  2. Înainte să mă căsătoresc credeam că sunt un om matur, “trecut prin viață “, deși am 24 ani și ar părea deplasat însă o dată ce am pășit în lumea aceasta a căsătoriei, a plecării departe de casă( în afara României) și toți cei dragi și stând în așteptarea unui bebe…la fel ca tine am ajuns să îmi mai spun uneori că “sunt un copil”…dar realizez că am un Dumnezeu mai mare decât orice problemă, orice dor de casă și asta ma întărește!!
    Ceea ce scrii mă întărește, te apreciez mult și de asemenea te urmăresc cu mare drag! Continuă ceea ce faci, căci o faci bine!🤗🖒

    1. Inteleg ce zici , asemenea credeam si eu .. ca Pășesc in lumea noua a căsniciei cu maturitatea dupa mine … multe teste avem de trecut dar e important ca Lasa in urma lor Frumusețea maturizării si noi perspective. Multumesc pentru mesajul tau , si ca ti ai facut timp sa imi scrii .. Multumesc de asemenea pentru încurajări sunt un real folos . Te pup ❤️❤️

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *