New Posts, Parenting

Mi-e dor …

Mi-e dor…

Una dintre dependențele cele mai mari unde am găsit și cea mai profundă relație cu fetița mea a fost alăptarea. Mi-e tare dor să alăptez.

Vreau să vă povestesc puțin din ce am trăit eu alegând să îmi alăptez exclusiv fetița la sân și de ce momente grele am dat în tot acest timp.

Pentru început, vreau să știți că nu voi fi niciodată una din acele mame care susține alăptarea într-un mod agresiv puțin și ignoră vehement formula de lapte sau mămicile care aleg un mod diferit de a-și hrăni bebelușul.

Sunt pro-alăptare și voi fi întotdeauna, însă niciodată nu voi judeca acțiunile unei mămici care sunt diferite de ale mele, pentru că nu știm niciodată ce este în spatele fiecărei decizii. Îmi mențin poziția și nu voi privi diferit spre o mamă care a ales formula de lapte sau o combinație între alăptare și biberon.

Eu încă din sarcină am început să mă documentez în privința alăptatului. În mod special, am întrebat mamele care deja au trecut prin această experiență și am căutat să mă informez și online, iar cea mai potrivită persoană, de la care am extras toate motivele necesare poziției mele, a fost consilier în alăptare, Crina Coliban.

Am urmărit această femeie online mult timp oriunde apărea live, la evenimentele „social moms” și pe la televizor, eram întotdeauna acolo. Iar pentru mine a contat extraordinar de mult toată această informare corectă, sănătoasă, atitudinea și umorul ei, tot ce ieșea din gura ei era o mină de aur și am ales să o las să mă inspire profund!

Încă este preferata mea și am să o mai aduc în discuțiile noastre într-un viitor articol despre autodiversificare.

Mai târziu a venit experiența maternității și evident acum realitatea era prezentă!

Trebuia să alăptez un bebeluș la propriu, nu doar teoretic și „online” și trebuia să o fac bine!

Eram foarte motivată de oamenii din jurul meu, toate moașele au stat lângă mine și am primit atât ajutor special în alăptarea propriu-zisă, cât și consiliere, ceea ce este foarte important.

Te confrunți cu multe întrebări și ai impresia că nu faci nimic bine și că doar tu ești singura de pe planetă care nu știe să își alăpteze copilul într-un mod corect.Ceea ce, în mod evident, nu este adevărat!

Ei bine, a venit momentul, și după cum v-am mai descris în articolul precedent, am avut un bondocel iubitor de sân. Alexandra a luat din prima sânul meu și s-a alimentat corect, iar tot acest proces a decurs foarte bine pentru noi încă din prima zi.

Vă deslușesc că am fost o mămică care și-a lăsat bebelușul pe timpul nopții în maternitate pentru a mă odihni și nu am „alăptat exclusiv”, cum se spune, pentru că buzele fetiței mele au atins biberonul. Ei, să nu intru în această ironie subtilă, am fost susținută și în acest demers și cred că a fost o decizie înțeleaptă.

Sânul a fost mai apoi nelipsit, iar alăptarea a continuat. Nimic rău nu s-a întamplat, doar am fost „egoistă” și cam atât. :))

Nu am întâmpinat nicio problemă în acest proces de alăptare a bebelușului, nu am cunoscut furia laptelui și nu am prea folosit nici pompa. Pot spune că am fost un caz fericit și că m-am rugat specific și intens să pot alăpta fără dureri și neplăceri.

Însă, și eu am avut alte lucruri de care m-am bătut mai târziu, și anume, probleme personale de sănătate care aveau menirea să oprească alăptarea pentru fetița mea. După doua luni

în care laptele meu era foarte mult și sățios, bebele meu dormea toată noaptea, iar eu eram foarte fericită, ce credeți că s-a întâmplat? Trebuia tocmai atunci să mai vină un val de maturizare peste mine!

Am ales atunci să alăptez indiferent de piedicile pe care le aveam și am continuat acest proces indiferent de consecințele care se reflectau asupra mea.

Ei, nu a fost ușor să iau această decizie, dar m-am întărit văzându-mi bebelușul atât de dependent de mine și mă simțeam hrană însăși pentru mica mea prințesă.

Au fost cele mai frumoase clipe din primul an de viață. Alăptarea a fost o sursă de bucurie și pentru mine, un adevărat atașament, între mamă și bebe.

Pot să râd cu lacrimi și acum de modul cum arătau toate hainele mele când laptele dorea să ne salute, acea guriță plină de poftă a fetiței mele, senzația de sâni plini și alăptatul în public mă amuza enorm. Da, am fost curajoasă și am facut-o și pe asta! :))

Ca să nu mai zic că fetița ne însoțea peste tot, iar eu eram mereu în căutare de locuri pentru alăptare!

E o adevărată aventură, o frumusețe lăsată de sus, o minune să poți să îți hrănești copilul în mod natural, iar pentru noi, femeile, înca un as în plus.

Vă îndemn să cunoașteți această experiență, să vă bucurați de ea chiar dacă treceți prin momente grele. Uneori cedăm și să nu vă simțiți vinovate. Poate unele ați încercat și totusi nu ați reusit. Nu spuneți atunci nu pentru viitorul copil. Oricare ar fi alegerea voastră în privința aceasta, voi tot pline de iubire sunteți pentru copiii voștri și știți ce e mai bine pentru voi, mămicile, cât și pentru bebeluși.

Fiți istețe și informați-vă corect! Alegeți o cale potrivită pentru voi, luptați pentru alăptare chiar dacă e doar pentru 6 luni. Fiți geloase pe mămicile care doresc să alăpteze și încercați și voi!

Nu o să regretați! Trăiți clipe încărcate de emoție și de mândrie de mamă bună și de calitate. Vă simțiți utile, dorite, iubite și, fără dar și poate, bebelușul nu poate trăi fără voi! 


5 thoughts on “Mi-e dor …

  1. Titlul ? Bella blog , e numele meu bella , iar citatul e in engleză ca mi-a placut mult cum suna si cred il el .
    Si Daca zici tu – am bani deci pot 🙂

  2. Si eu am alăptat aproape doi ani,deși l început ma gândeam ca nu o sa pot alăpta pentru ca aveam rana la sân, dar asta nu mai conta , pentru mine a fost cea mai frumoasa perioada , acum piticul are 3 ani jumate, la fel ca și ție, mi-e foarte foarte dor de acea perioada , se crează o legătura foarte puternica între mama și copil 💙😍

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *