New Posts, Parenting

Nașterea

Nașterea

Această zi este des prezentă în amintirile mele. Uneori o și visez, iar când intru în contact cu alte mămici o retrăiesc din nou, fiindcă povestesc despre aceste momente cu multă emoție și bucurie în suflet.

Ziua de 18 octombrie mi-a marcat existența, am sărit imediat de la tinerețe și naivitate, la etapa de maturizare. Cât ai clipi, am părăsit în opt ore orice sentiment de libertate (acea libertate fără griji).

Aveam să aflu ce înseamnă responsabilitățile reale, fricile de mămică, dependența copilului de mine. Aveam să descopăr acel univers al mamelor în care ele mereu se gândesc la copiii lor, acel univers infinit și de neoprit.

M-am trezit într-o dimineață de octombrie cu un sentiment nou, cineva dorea să mă cunoască personal și s-a trezit cu gândul să pornească încet spre lumea noastra încă de la prima oră a dimineții.

Era duminică și așteptam să vină vremea când aveam să livrez acest pachet plin de dragoste la domiciliu. Aveam 40 de săptămâni și 3 zile, era tot mai neîncăpător săculețul amniotic și simțeam și eu asta.

Așa că m-am dat jos din pat și am anunțat venirea Alexandrei soțului și doctoriței mele dragi. Am pornit la drum spre Cluj, totul a decurs normal și eram foarte nerăbdătoare să intru cât mai devreme în sala de nașteri. 

Nu a fost tocmai cum plănuisem, nici nu știam prea multe, să vă zic drept, dar nu mai trecusem prin acestă etapă și parcă totul era prea calm.

Am așteptat ceva timp până să am totuși dureri și fetița să miște puțin lucrurile. M-am dilatat în somnul de amiază, iar spre seară a început frumosul travaliu.

Nu a fost ușor și nici nu mă cred vreo eroină, de aceea am ales să îmi fac epidurală, iar mai apoi am stat pe telefon, dacă mă înțelegeți. :)) Mi-am văzut părinții și apoi, într-un timp scurt, a venit și momentul nașterii propriu-zise.

Am născut pe cale naturală fiindcă mi-am dorit mult lucrul acesta și Îi mulțumesc Domnului că a fost posibil și am fost sănătoasă.

Nu am să uit niciodată acele clipe, când toată lumea din jur era aproape. O moașă excelentă, care mi-a dat mult curaj și încredere, o anestezisă plină de tact și umor, doctorița mea de un calm desăvârșit și zâmbitoare, iar nu în ultimul rând, soțul meu mereu aproape.

Țin minte o frază de-a soțului meu când toți din sală am început să zâmbim, însă pe mine m-a ajutat enorm: „Bella, încoardă abdomenul ca la sală!”. Și în momentul acela am născut!

Deja vizualizez totul și efectiv am primit în brațe o minune. Sunt fără cuvinte, nu pot să descriu ce am simțit. Voi, mamelor, cunoașteți acest sentiment unic, desprins din Cer. Am primit pe pieptul meu o viață de om de 56 de cm…

În acele clipe am fost desprinsă de pământ și de tot ce era în jur, s-a oprit totul în loc și am privit minunea…

Nu pot să mă plâng și să spun că a fost greu. Nu a fost nici ușor, dar totul a fost normal, am mers pe picioarele mele spre cameră, am băut ceai bun și am adormit derulând în mintea mea tot ce s-a întâmplat.

M-am odihnit, iar a doua zi, mi-am întâlnit din nou bebelușul, iar când am luat-o în brațe a zâmbit… Și când am așezat-o la piept să o alăpez, a luat din prima sânul și s-a alimentat corect.

Simțeam multe în mine atunci, plângeam din orice, eram plină de emoție și s-a activat pe loc acel instinct de mamă.

Experiența pe care am trăit-o în acele zile a fost unică și extraordinar de frumoasă. Decizia de a naște la un spital privat nu am să o regret niciodată. A fost un fel de „ABC” pentru mine, am fost învățată să alăptez, să fac baie bebelușului și am fost asistată mereu de oameni foarte pregătiți în domeniul lor.

Am trecut și eu prin acea depresie postpartum , a fost pentru prima dată în viață când nu îmi puteam stăpâni plânsul. Am avut o presiune mare din partea oamenilor din jur. Toți doreau să o vadă pe Alexandra și nu prea am reușit să scap și să stau mai mult singură, iar asta cumva a activat în mine multe frustrări, pe are am decis să nu le mai iau în seamă data viitoare…

Dar am fost tânără și nu am știut multe lucruri ce țin de exterior și de mine însămi. Însă am învățat să îmi cresc bebelușul și cu ajutorul soțului meu care a fost și este un real sprijin și acum. Apoi m-am informat foarte mult și am citit, am lăsat mămicile să mă sfătuiască și astfel am făcut față primelor luni de viață.

Viitoare mămici, fiți încrezătoare în voi. Sunteți mai puternice decât credeți, o să vedeți cam cât în momentul nașterii, indiferent de ce se întâmplă sau cum alegeți să nașteți, sunteți eroine și femei extraordinare!

Am fost înzestrate cu acest miracol al vieții și e numai al nostru. Asta ne face importante, mari, curajoase, demne de respect.

Sunteți prețioase, niște leoaice adevărate ce știu să își apare puii și să-i crească.

Nu deschideți urechile la toate vorbele inutile, nu le luați personal, aveți încredere în voi și informați-vă corect, vorbiți cu mămici mature.

Și fiți fericite! Bucurați-vă că aveți un colț de rai în casă. Cresc prea repede copiii și merită să ne bucurăm de ei din plin !

This slideshow requires JavaScript.


6 thoughts on “Nașterea

  1. Hey Bella,imi place blogul tau si citesc cu drag de fiecare data cand postezi,nu te cunosc personal insa story’urile si postarile de pe insta imi dau sentimentul ca te cunosc 🙂 esti speciala,iar rolul de mama te face si mai speciala,cel putin asa ma simt eu de cand sunt mama,mai frumoasa,mai implinita,mai increzatoare si mai puternica..si asta imi transmiti si tu..
    Ca tot ai scris despre nastere asa frumos,eu am o poveste “ciudata”.Spun ciudata deoarece experienta mea a fost una unica si frumoasa..chiar mi’a facut placere sa nasc! Am nascut normal,am avut dureri ca fiecare mamica,insa nasterea in sine..a fost awesome..cand aveam contractiile abia asteptam sa imping..nu stiu..am fost ft relaxata,calma,fara frica..nu am facut epidurala,insa am primit un calmant ft bun care m’a ajutat sa trec peste dureri..am avut o moasa care de fapt era studenta,tanara,a fost o comoara de fata..a stiut Dumnezeu de cine am nevoie..iar sotul meu..este un erou pt mine! M’a ajutat enorm de mult prezenta lui si nu numai..m’a ajutat din toate pdv..am putut sa vad clar mana lui Dumnezeu si raspunsul rugaciunii mele in detaliu! Iar acum tin in brate o comoara,o nestemata! E perfecta! Creatia lui Dumnezeu! Am scris asta pt ca nu esti singura care a avut o experienta placuta a nasterii,am vrut sa impartasesc asta ca si incurajare pt viitoarele mamici care citesc blogul tau..am promis Domnului ca voi povesti oriunde minunea nasterii ce am trait’o! Fetelor,credinta muta muntii,rugaciunea in detaliu si cu credinta va poate scuti de multa suferinta! God bless you all!

    1. Foare frumos 🙂 asemenea și eu in fiecare detaliu l-am implicat pe Dumnezeu , simțeam cum fiecare rugăciune e ascultata la secunda ❤️ mulțumesc pentru cuvintele tale prețioase ! Ma încurajează ! Fii binecuvântata !

  2. Foarte frumoasă experiență ta legată de nașterea primului copil. ❤Eu am nascut in aceeasi zi cu tine (18 ianuarie 2015) un băiețel, dar a fost cumplit. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a fost; nu m-a daramat, ci doar m-a facut mai puternică și încrezătoare in El, care poate totul. Acum ma bucur sa vad cum creste puiul meu, Caleb, nu numai in statura, ci și în înțelepciune😍.

    1. Multumesc ! Asa e , nu toate nașterile sunt la fel .. unele sunt mai grele ca altele .. si noi toti suntem diferiți . Ma bucur ca ai avut putere si ca azi privești totul Asa de optimista ! Esti o mama puternica ! Multa sănătate băiețelului tau drag !!

  3. Hi Bella, de cativa ani citesc tot felul de povesti despre nastere, abia am asteptat sa am si eu povestea mea. Nasterea mea a fost de poveste. Acum doi ani, in data de 18 Octombrie, aveam 40 saptamani si asteptam sa nasc. Fetita mea nu dadea semne asa ca m’am pus pe treaba:) am urcat mult scarile, am “alergat” si am mers cu bicicleta( nu recomand, doctorita a zis ca am innebunit:)). Dupa asa multa miscare luni dimineata la 5:30 au inceput durerile si contractiile la 5 min. La spital am ajuns la 6:11 dilatata 8 cm:)Inconjurata de o gramada de oameni, cu sotul si cumnata langa mine, stateam culcata pe partea stanga cu picioarele incrucisate si imi asteptam cuminte doctorita:)) la fiecare contractie i se vedea capusorul. Pe scurt, am nascut rapid fara nici un fel de calmant si fara dureri, sotul a taiat cordonul ombilical, iar a doua zi am mers acasa cu minunea in brate. Nu am fost despartite nici o secunda, iar sotul a fost in fiecare moment langa mine. Toata nasterea am glumit ca voi naste pe masina si eram cat pe ce. Eu cred ca nasterea ne’o facem si noi. Daca ne incredem in Dumnezeu si gandim pozitiv putem avea fiecare o nastere de poveste.

    1. Si eu cred la fel ca si tine !! Foarte frumos 🙂 si pe mine mama ma punea sa fac mișcare multa😂 sa nasc mai repede , la fel si sotul meu a tăiat cordonul 🙂 e frumos sa stii ca ai oamenii aproape si ca ai parte de o naștere de care iti aduci cu drag aminte ❤️

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *