New Posts, Parenting

Hello, hello

,,Inspirația vine, doar trebuie să te găsească muncind”

what what what > yes yes yes

Păi nu m-am pus eu să scriu?

Păi despre ce? Păi nu știu exact, dar simt o nevoie acută de a scrie.

Până la urmă, contează mesajul transmis mai mult decâ subiectul în sine.

Mă gândesc la mine acum, la cât de tare am evoluat devenind mămică, la cât de mult mi-a influențat caracterul și viața.

Cumva în ultimii 3 ani, de când este ALEXANDRA printre noi, ea a acaparat tot ce înseamă timp, viață etc…

Și cumva, da, m-a schimbat foarte tare, m-a pus să fac lucruri și să deschid ochii la situații și momente ce până atunci nu le trăiam și/sau nu eram curioasă de ele.

M-a responsabilizat foarte tare și m-a maturizat viața asta de mamă enorm.

Și, da, îmi doresc să continui să cresc familia asta, să devină populată și de alți micuți.

Deocamdată încep să fac ceva pe plan personal și să fac visele acelea să devină realitate.

Și să muncesc pentru ele așa cum știu și cred că trebuie să o fac.

În rest, în continuare viața se învârte în jurul fetiței mele, de curând grădinița este o nouă etapă în viața noastră și ne dăm silința amândouă să o înțelegem si să trecem prin ea cât mai bine cu putință.

Am să vă povestesc întru-un alt articol despre acest subiect.

Altfel, vă pot spune că urmează să devin mai creativă, să lucrez la treaba asta, să investesc timp în pasiunile mele și sper să dea și roade.

Pentru mine contează enorm că sunteți aici, că citiți și eventual, mai real, îmi trimiteți mesaje. Cumva voi mă înconjurați cu o putere de a scrie incredibilă.

Voi, cititorii mei, și nicidecum dorința de a vă arată câte știu eu să scriu și să gândesc sau ce talent am sau nu am.

Încerc să fiu deschisă, să spun ce gândesc, să împărtășesc nimicuri sau lucruri utile.

Am deschis acest jurnal spre voi, ca să mă vedeți printre rânduri și exact așa cum sunt eu.

Fără ascunzișuri sau perdele.

Sunt sinceră și deseori plătesc pentru treaba asta, dar prefer să rămân cu această calitate mereu.

Și să revenim și la parenting putin.

Da, copiii modelează în noi ceva ce nu necesită neapărat timp. Ei efectiv se nasc și te provoacă să le știi pe toate.

Și, bam, așa e și viața asta câteodată, te lovește, zbang, și tu trebuie să o trăiești.

Slavă cerului că nu suntem singuri și că mai sunt oameni care înțeleg povestea de părinte și povestea vieții. Până la urmă, e un proces natural și trebuie să treci și pe aici.

În urma copiilor devenim oameni mai puternici, devenim părinți cu o misiune grea și imposibilă. Este exceptional și nemăsurat de greu, în același timp, acest rol, însă îți dă o satisfacție ce pălește în fața situațiilor grele.

Mă presează mereu ideea de a fi un exemplu și încep să renunț tot mai mult la plăcerile egoiste, să am grijă la vorbele ce le pot auzi în ecou mai târziu la micii „cameramani ascunși” ce analizează cu atenție tot ce e în jur.

Mă distrează când ne dau de gol în public sau creează un moment stânjenitor și, bam, îți dai seama că ai în casă o casetă numită copil ce înregistrează tot.

Văd tot, simt tot și până nu crezi asta, tot prost o să te simți.

Ce să zic, baftă și vouă la crescut copii, faceți-i căci ei lucrează în voi un caracter deosebit. Iubiți-i că ei sunt singurele comori pe lumea asta. Faceți-vă timp pentru ei că doar cu asta rămâne un copil, cu timpul tău…

Până data viitoare când vă împărtășesc aventurile noastre de la grădiniță, vă salut cu drag!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *