Jurnal de suflet, New Posts

Pagina de jurnal (2)

Trecutul

Da, trecutul este dușmanul evoluției.

El este coșmarul de temut al doritorilor înrăiți de a merge înainte și de a nu mai da vreo geană înapoi.

Și, totusi, de ce se întâmplă să ne urmărescă uneori?

De ce nu ne eliberăm de poverile ce Dumnezeu le-a dat în marea uitării?

Mare? O, pentru mine ar trebui un ocean…

Unul dintre răspunsurile descoperite de mine, în urma călătoriei spre acceptarea de sine, a fost neiertarea.

Isus te-a iertat, dar tu nu ai făcut-o încă, ești prins în plasa deznădejdii și încă ești pândit de amintiri, imagini devastatoare, acțiuni și situații ce îți întunecă din nou sufletul.

Printr-una din aceste zile deprimante am trecut și eu.

Vreau să vă împărtășesc cuvintele scrise de mine atunci, după cum urmează:

„M-ați crede dacă v-aș zice că sunt expertă la pescuit? Hmm… Sau dacă v-aș destăinui că am unele seri când mreaja mea e plină de pești puturoși?

Mi-am petrecut câteva zile liniștită pe un lac pustiu, singură, doar eu și gândurile mele și mi-am zis: «Hai să pescuiesc puțin! Fir întins!». Mi-am dat frâu liber la gânduri…

Am ajuns să prind pești din trecut…

Am crezut că mreaja mea va fi goală, dar am rămas tăcută la mal și am privit mulți pești vii.

Ce greșit este să mergi în direcția asta! Am lăsat din nou să mă cuprindă trecutul…

Este adevărat, vă relatez puțin din spațiul meu intim, dar dacă ați trecut pe aici o să înțelegeți ce înseamnă să mergi să cauți lacuri interzise cu pradă bolnavă și vie. Prima mea reacție a fost să îmi spun cu voce tare: «Am crezut că am murit față de tine, trecutule!»

Dar, când întinzi firul, s-ar putea să intri din nou în capcană.

Și m-am lăsat cuprinsă de gânduri din trecut și, cumva, am lăsat noi sentimente triste și regrete să aibă efect asupra stării mele de spirit.

Știți care a fost efectul? Am încetat să mă mai rog pentru un timp, diavolul a reușit să îmi readucă aminte cu exactitate păcatele mele, deciziile greșite, momentele triste și, până la urmă, am ajuns să pictăm împreună un tablou trist, cu păcate întâmplate în trecut.

Uitate de Dumnezeu, dar nu de mine.”

Experiența aceasta m-a învățat că trebuie să mă iert pe mine însămi ca să pot merge mai departe, ca să îmi restabilesc relația mea cu Dumnezeu și să nu îmi mai fie împiedicate clipele mele de părtășie în rugăciune cu Domnul.

În acest moment, tu ești cel care trebuie să muncești. Dumnezeu a făcut o lucrare de iertare și a uitat păcatul tău, însă, în lupta cu trecutul, trebuie să pui și tu umărul și să îți faci partea ta.

Trebuie să te eliberezi din mrejele trecutului, să uiți, să te ierți, să privești înainte și să crezi totuși un lucru important ce mie mi-a schimbat total perspectiva asupra vieții.

E normal să regreți păcatele și vremurile umbroase din viața ta, însă, dacă nu ai fi trecut pe acolo, nu ai fi fost niciodată persoana care ești astăzi.

Toate lucrurile lucrează spre bine, toate lucrurile modelează în noi un caracter puternic. Când ieși din aceste văi, ești alt om.

Pregătește-te să înfrunți alte lupte și încercări și lasă privirea înainte. Nu merge la pescuit! Și vorba unui înțelept: „Dumnezeu nu ți-a dat ochi la spate”.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *