New Posts, Parenting

Abia aștept să crești / Ce dor îmi e de tine Bebeluș

Abia aștept să crești / Ce dor îmi e de tine bebeluș

„Cine m-a făcut om mare?”

Noi, părinții vă dorim oameni mari deja de când sunteți sugari. 😂

O, ce crunt adevăr, și o aud pe simpatica de mine, când stătea aplecată, alăptând-o pe Alexandra într-o toaletă de restaurant (că doar, de, nu avem voie să alăptăm în public că suntem nebune la cap) și spuneam: „Of, Alexandra, abia aștept să crești să nu mai depinzi atât de mine!”.

Auziți, mi-am învățat lecția rapid, pentru că mi-e dor zilnic de iubiții mei parinți și lor de mine și îi vizitez prea des câteodată ca să răscumpăr orele pierdute în camera mea de adolescentă neînțeleasă unde mă închideam în loc să sorb orele cu ei, de aur zic eu.

Da, mă tot mustru când mă aud spunând cu voce tare: „Abia aștept să crești”.

E o durere să vezi că ei cresc, nu o bucurie, pentru mine, cel puțin, mă sperie gândul… Deja simt că e prea mare și independentă și o vreau din nou la sân. Mică și dependentă.

Da, creșterea copiilor noștri face parte din viață, trebuie să ne obișnuim cu ea… Când sunt prea mari și ne speriem, i-am micșora rapid cu o mașinărie ca în filme . Cât de tare ar fi să putem face asta?!

Când sunt bebeluși i-am vrea de doi ani, când sunt de doi ani, i-am vrea din nou bebeluși.

Ce tristă mă simt. Nu! Nu! vreau să ma pun la punct acum și să trăiesc clipa!

Vreau să ne bucurăm cu toate de fiecare etapă cu copilașii noștri, fiindcă timpul e atât de prețios și de scump și nu ne mai întâlnim cu el.

Azi îi vedem prin curte cu bicicleta, mâine au mașina lor și vin târziu acasă.

Azi ne bucurăm de prezența lor ce invadează fiecare colțișor curat din casă, mâine vom fi pustii în suflet și nu vom avea după cine strânge nicio scamă de pe jos. De ce plâng la nunți părinții? Nu pentru că e înmormantare sau poate că e. Îngroapă o etapă ce nu ar vrea să se termine niciodată. I-ai vrea mereu sub privirile tale sfinte…

Părinții plâng de iubire pentru copiii lor ce își iau zborul din cuibul lor.

E greu să fii părinte și să înțelegi acest proces, prea greu… Mi-e greu să scriu asta… Nu îmi pot imagina momentele de răscruce, de grădiniță, de școală, de plecat de acasă, de căsătorie…

Nu le înțelegem niciodată până nu devenim părinți.

Părinți legați pe veci de copiii lor, părinți ce iubesc cu patimă și dor…

Părinți ce nu se decid dacă vor să crești sau să ramai tot mic.

Părinții ne iubesc mult…

Noi la rândul nostru învățăm ce mult costă iubirea și ne gândim ce mult am neprețuit-o pe cea primită…

Pe toate le vom învăța odată cu creșterea copiilor.

Dar un lucru e esențial: să ne bucurăm de prezent, de acum, de anii frumoși cu ei, de dependența lor, dar și de independența lor…

„Nu-i ușor să fii părinte…”


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *